Sau cum sa fii o vanzatoare nesuferita. Citeste mai departe …

Romania este tara contrastelor izbitoare. Asta ne era clar deja, cred.

Dar cand te lovesti zi de zi de acestea, incepi sa te intrebi daca este normal totusi.

Asa se face ca intri in marele mall-shopping center, parcare subterana, lifturi din parcare, 3 etaje, lifturi cu geamuri sa vezi afara frumos si sa simti in stomac coborarea-ca atunci cand erai mic si mai treceai un deal cu Dacia bunicilor/parintilor. Cu magazine luxoase, cu haine si mai fitoase, de marci fitoase, de care eu una nici n-am auzit, cu cafenele unde fufe bine aranjate vrajesc cu barbati fraieri pe cafele care costa mult decat incasarile mele pe o zi la locul de joaca, ei bine, eu n-am intrat in acest mall pana nu m-am angajat acolo. Interiorul seamana a ce vezi in filme ca si design, iar femeia de servici e obligata pe 6 milioane  si o masa calda pe zi sa se plimbe cu mopu non-stop, la modul ca se urla la ea daca sta,  o zi da o zi ba. Adica e curat. De la parter in sus. Luna si bec.

Dar la subsol, la supermarket, e alta poveste. Acolo e piata, vorba lui Mari. Si lumea vine ca la piata. De toate natiile adica. Ciudat pentru unii, nu se poate cobora decat cu scarile rulante sau liftul de subsol, de care stiu in general cei care parcheaza la subsol. Putini, de altfel. Ei, si cand vine tigancusa cu fuste muuuulte si sacose si mai multe pentru ca tocmai a golit raionu’ de lactate de unt la 1.50 si branza de burduf la 16 lei/kg, pentru care coboram eu de altfel si n-am mai gasit, evident; ei bine, cand urca scarile rulante persoana cu pricina, se intampla ghidusia: scarile ale dracu’, mergeau singure si urcau, daca vroiai sa le urci te impiedicai, plasele nu stateau ca au ajuns pe o muchie, si pe muchie a picat si femeia la vro 45 de ani, pe muchiile scarilor adica, si a inceput sa faca tumbe -tumbe cu capu’n jos pe scari, ba sa-si prinda hainele in scari, ba paru’, ba apuca sa urce pe fund si sa cada iara in cap, si in tot timpu’ asta scotea niste sunete de “au au au” la intervale regulate de 2 secunde. Moment Kodak parerea mea. Timp in care toata lumea isi vedea de drumul lui de altfel. Dupa cateva tumbe a oprit cineva si scarile, dar nu s-a grabit nimeni s-o ridice-emana niste mirosuri cel putin dubioase-, decat tovarasa din fata, care nimerise bine din prima scarile. Intr-un final au urcat cu scarile pe viteza minima, tot incercand in continuare sa urce scarile ca pe cele clasice, sau poate doar se grabeau sa scape de ele. Si ca tot am amintit de mirosurile caracteristice, acestea sunt foarte persistente in supermarket, parerea mea, din cauza vizitatorilor numerosi de genul celor descrisi mai sus, dar si a solutiilor foarte urat mirositoare cu care se spala pe jos. In total contrast cu ce se intampla de la parter in sus. Daca nu-mi place sa nu ma mai duc nu-i asa? Ei, mai incerc sa vad daca prind la branza si la unt cate ceva pe raft totusi, ca la salariul meu, si un leu conteaza…