De recitat solemn la inceperea zilei de munca:

Iubesc biroul meu fără lumină!
Mă simt în el ca vulpea-n vizuină!
Iubesc mobila gri, plină de praf,
Dulapuri burdusite, hârtii vraf.
Concediul nu-l iubesc defel !
Nici nu mai vreau s-aud de el!
Nu trebuie să dorm!
Nu vreau să am odihnă!
De nu muncesc, deloc eu nu am tihnă !
De munca mea sunt fericit,
Nimic atâta-n viată n-am iubit !
Iubesc computerul fereastră
Cu scăfârlia lui albastră.
Iubesc sedintele mai lungi
Când am în creier cifre, dungi.
Iubesc, vă spun acu’ din nou,
Să stau o viată la birou!
Îmi place munca! As munci,
Mai mult în fiecare zi.
Nu vreau salariu! Nu vreau stimă!
Mi-ajunge critica drept primă!

Un sef ajunge la birou dimineata cu fermoarul de la pantaloni desfacut.
Secretara, nestiind cum sa-l puna in tema direct, il abordeaza:
-Sefu’ azi dimineata, cand ai plecat de acasa, ai inchis usa de la garaj?

Fraza nu a avut darul sa-l lumineze asa ca tipul a intrat in birou un pic nedumerit . Se aseaza el la birou, incepe sa-si vada de treaba si vede prohabul desfacut .
In momentul respectiv are o revelatie referitor la spusele secretarei asa ca se gandeste sa o necajeasca un pic .
O cheama in birou sa-i aduca o cafea si o intreaba:
- Cand ai vazut usa de la garaj deschisa mi-ai vazut si Jaguarul?
Secretara, zambind un moment raspunde:
- Nu, sefu’ . Tot ce am vazut era un Mini cu doua cauciucuri dezumflate…