Atitudine de recenzor

Chiar astăzi am citit zâmbind despre aventurile lui Dollo ca recenzor (citiţi toată seria, e delicioasă).

Nici n-apucasem bine să mă dezbrac şi să hrănesc mâtzele, când ţîr la uşă, tovarăşa cu recensământul. Că doamnă n-am cum s-o numesc. Tovarăşa, care se trezise cu faţa la cearceaf sau suferea de ceva indigestie de pe vremea salamului de soia, zice, pe un ton zeflemist: “cu recensământul, dacă se poate …”.

Am rugat-o frumos să vină mai târziu – după 19 – pentru că soţia nu era acasă (şi recunosc cinstit că eu nu ştiu toate datele necesare) şi s-a oţărit la mine că “eu iau amendă că nu vreau să declar datele, că e a treia oară când trece prin scară, că de ce nu e nimeni acasă, că ea a pus şi bileţel, şi dacă nu vreau nu vreau”.

Până s-apuc să deschid gura şi să formulez eu un răspuns care să nu se refere la zdamăsii, deja coborâse 2 etaje. Şi dusă a fost. Am apucat să-i strig pe scară că între “nu vreau” şi “veniţi vă rog mai târziu” e o diferenţă, dar cred era deja pe la parter.

Dacă n-apare până joi, preferabil fără atitudinea acră, mă duc frumos la Primărie, şi pe lângă formularele vieţii, îi fac şi-o reclamaţie.

Sursa imagine : www.dollo.ro