Pe strada

Traim in era motorizarii. Mergem putin pe jos. Si atunci dam telefoane, ne grabim, nu ne uitam in jur.

Initial m-am mirat cand m-am dus la doctorita de familie sa-mi fac analizele gratuite si m-a intrebat daca merg 30 de min pe jos zilnic. Apoi am stat si m-am gandit si am constatat ca sunt putini oameni de fapt, care mai fac macar atata miscare zilnic.

Dar ce vroiam sa poveste aici este despre ce facem in timp ce mergem pe jos. Ma intreb daca se mai uita cineva in jurul lui sa vada ce se intampla. Sau suntem atat de concentrati asupra persoanei proprii, ca trec toate si toti pe langa noi, ca si cum n-ar exista.

Eu sunt o observatoare, de cand ma stiu. Imi place sa observ, sa analizez. Si cateodata imi sar in ochi fete ale oamenilor care trec pe langa mine. Voi va mai uitati la fetele oamenilor? Adica nu e ca la musulmani, sa nu te holbezi la o femeie, ca te taie.

Fete si fete, unele de pustoaice plangand (cine stie ce le-a zis iubitul, sau au aflat ca au pierdut bursa…), alte fete care urla la telefon de parca ar fi langa ei persoana cu care vorbesc si de parca ar fi pe cale sa-i si dea una, altele care iti inspira o naivitate extrema, altele pe care se citeste invidia si rautatea sau acreala. Cateodata ma intreb ce se citeste pe fata mea.

Nu de alta, dar de foarte multe ori ma trezesc abordata de cersetori care sar alte persoane si mi se adreseaza mie. Daca ar sti cat de mult ii “iubesc”. Si ma intreb daca se citeste pe fata mea mila, bunatate, naivitate, fraiereala…