Asta e de inspiratie mai veche, mai din iarna asa.

Scara in care stam acum e populata de oameni tare simpatici. Ai sentimentul, continuu, ca ai nimerit pe o ulita a unui catun, unde toata lumea se cunoaste, toata lumea stie si comenteaza ce se intampla cu fiecare, iar alimentara de la parter functioneaza perfect pe post de birt.

Asa ca de curand, de cand a dat un pic de caldura soarele de pe cer, se aduna sfatul popular pe bancute si bea cate o berica. Criza, necriza, cert e ca ajunge si pentru bichonelul havanez cate un capacel de bere, care o consuma cu mare pofta, parca ar sti ca astfel se romanizeaza tot mai mult si intra si el in randul lumii in care traieste. Bichonul e proprietatea- banuiesc ca de fapt e cadoul- unei tipe din scara si-l mai scoate bunicul la aer si la o berica din cand in cand. C-asa e pe la noi, stai 2 familii la confort 2, dar ai bichon havanez? Ai! Dar asta e deja alta poveste.

Si ca pomeneam de iarna, pai cand e frig afara, doar nu era sa stea lumea la sfat afara. Centrul activitatilor era beciul. Din balanganitul vizitatorilor care incercau apoi sa ajunga fiecare pe la etajul sau, am tras si concluzia: beciul era pe post de crama. Practic si la obiect, aproape de casa, aprovizionat bine de cu toamna probabil, fara batai de cap. Ce baruri, ce cluburi…oamenii stiu ce au nevoie si si-au creat toate conditiile. Pai, viata d-le!

Dupa patrunderea deosebita a carnii, oaselor si spiritului (meu) cu leneveala adusa de minivacanta sarbatorilor, revin cu noi momente de criza. Daca ati auzit pe la stiri ca momentul de varf al crizei a si trecut cu luna aprilie, deci mai are o zi, sa stiti ca v-au mintit. Criza nici macar n-a inceput bine…iar daca cumva va faceti griji ca s-ar termina criza financiara, ramane totdeauna surplusul de prostie…care nu doare, din pacate.

Pentru azi…e atat de criza ca au disparut niste km de sosea: venind pe un drum laturalnic intre Colonesti si Pitesti, dorind sa ocolim coloana de cativa zeci de km pana la intrarea pe A1, ajungem undeva la un capat de lume, pe unde intorc si vulturii cum s-ar zice, cu o harta a tarii nu prea exacta in brate, intre Fagetelu si Vedea-cred, verificand si km inscrisi pe borne, sa nu ne ratacim. Se pare insa ca am traversat o zona crepusculara, intr-un minut parcurgand distanta dintre km81 pana la Pitesti, respectiv km30 pana la Pitesti. Cu emotiile de rigoare.

Neavand aparat de foto de cand s-a stricat cel vechi si apoi a venit criza, va trebui sa ma credeti pe cuvant.

E atat de criza incat comunismul se transforma in fascism pur. Cine stie cunoaste. In traducere libera, angajatorul ii spune angajatului: Joci dupa regulile mele, fara drept de apel, sau ne spunem la revedere.

Se duce de rapa lumea asta oameni buni. Si cateodata tot ceea ce poti face e sa pleci. Daca iti permiti sa ai principii, demnitate si alte valori din astea pe care nu se mai dau nici 2 bani. Si daca tii la libertatea ta si consideri ca valoreaza ceva munca ta.

Noroc ca 13 a fost ieri. Pentru superstitiosi. Insa am aflat ca e atat de criza, incat nici Internele nu mai au fonduri. Intai anunta ca fac incadrari, lasa lumea sa se inscrie, sa-si faca examenele medicale, deloc ieftine, dupa care ii anunta brusc ca nu mai angajeaza, din lipsa de fonduri. Iar concurenta era numai de 100 pe un loc.

Ramane varianta Scolii de Politie. Pana la 45 de ani sunteti eligibili. Daca va tine si mintea si fizicul, mai ales, ca sa treceti de probele sportive. Nu mai vorbim de sanatate. Si daca nu va plang copiii de foame pe-acasa 2 ani cat dureaza scoala.

O noua saptamana de criza. O noua zi de luni. Atat de criza ca se impune un nou impozit, pe cifra de afaceri de data asta. In curand vom plati si taxa pe aerul respirat. Daca mergem in statiuni, platim deja. Se cheama taxa de statiune, adica taxa de respirat aer curat, in traducere. Cat de curat, e o cu totul alta discutie.