Ba chiar mă scot din sărite!!!
De ce să muncim 63/65 de ani ca să ieșim apoi la pensie? Să ne trezim dimineaţa, să mergem la servici, să ne chinuim să avem un job cu weekenduri libere şi să ne bucurăm când l-am găsit, ca şi cum ar fi o piatră preţioasă?
De ce trebuie să facem x ani de şcoală ca să descoperim că n-am învăţat nimic despre noi, despre viaţă?
De ce spunem “Nu pot” in loc de “Nu stiu”?
De ce să ne căsătorim înainte de a face copii? Hârtia aia este egal cu zero, dacă nu suntem legați sufletește de cel de lângă noi. Şi ce procent dintre cei de lângă noi mai știe ce e aia sufletește?
De ce nunta trebuie să aibă loc în restaurant? De ce naşii sunt de nelipsit din ecuație? De ce rochia de mireasă să fie albă sau ivorie, şi nu verde fosforescent? De ce religia e singura modalitate recunoscuta de a te apropia de Divinitate? De ce, de ce?
Pentru ce să ne îndobitocim în tipare, să conteze doar banul, că fără el nu poți mişca nimic, de ce?
De ce a face bine a devenit subiectul dispretului general?
De ce analizele ginecologice şi pe perioada sarcinii te usucă de bani? Parcă era în interesul statului să facem copii, să aibă cine ne plăti pensia (presupunând că ajungem la vârsta cuvenită).
De ce după nuntă ne trebuie casă, maşină, concedii (ca să nu zicem că nu facem nimic decât muncă-acasă, să ne dea doar o iluzie că am trăi viaţă), lucruri pe care în general le iei pe credit şi-ţi amanetezi viaţa, încă o data.
Şi să nu avem iluzia că banii ne scot din tipare, nu, vai. S-ar putea să nu ne mai săturăm de ei, oricâți ar fi, să nu ne ajungă, să apară cu totul alte probleme…
Ne spetim să ne încadrăm în tipare…fără să ne aducă însă nici o satisfacție reală. Dacă ne încadrăm în tipare, e toată lumea fericită, nu creem probleme, ajungem să ieșim la pensie la 63/65 de ani…şi s-ar putea să constatăm că am trăit degeaba. Într-o cutie închisă în tipare.
Deci ce e mai important?
PS Ce s-a întâmplat cu spiritele libere? Au plecat, toate?!
